PROTECTÓR, -OÁRE, protectori, -oare, adj. 1. (Adesea substantivat) Care apără, care păzește sau ferește pe cineva sau ceva; care favorizează pe cineva sau ceva. ♦ (Despre atitudini sau comportări) Binevoitor, condescendent. 2. (Despre state) Care exercită un protectorat asupra unei țări, unui teritoriu. [Acc. și: protéctor] – Din lat. protector, -oris, fr. protecteur.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROTECTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. 1. (Persoană) care protejează, apără, favorizează (pe cineva sau ceva); ocrotitor; binevoitor. 2. (Stat) care deține protectoratul asupra unei țări. [Cf. fr. protecteur, lat. protector].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROTECTÓR/PROTÉCTOR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (cel) care protejează, apără, favorizează (pe cineva sau ceva); ocrotitor; binevoitor. 2. (stat) care deține protectoratul asupra unui teritoriu. (< lat. protector, lat. protecteur)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROTECTÓR s. v. apărător.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
protectór adj. m., pl. protectóri; f. sg. și pl. protectoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROTECTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și substantival Care protejează; cu funcție de protecție. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă bunăvoință; plin de bunăvoință; binevoitor; condescendent. 3) și substantival (despre state) Care ține în dependență colonială alt stat. [Acc. și protéctor] /<lat. protector, ~oris, fr. protecteur
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
protectór/protéctor s. m., pl. protectóri/protéctori
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink