PROTECTORÁT, protectorate, s. n. Formă de dependență politică a unui stat față de altul în virtutea unei convenții conform căreia statul protector conduce politica externă a statului protejat, acesta păstrându-și autonomia internă; conducere exercitată de statul protector. ♦ Teritoriu sau țară caracterizate printr-o astfel de formă de dependență. – Din fr. protectorat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROTECTORÁT s.n. Formă de dependență instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranității sale politice. ♦ Regiune, țară sub protectoratul unui alt stat (puternic). [Pl. -te, -turi. / cf. fr. protectorat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROTECTORÁT s. n. formă de dependență instituită printr-un tratat, prin care statul „protejat” transferă statului „protector” elemente ale suveranității sale politice. (< fr. protectorat)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROTECTORÁT s. (POL.) (înv.) protecție. (Teritoriu sub ~ britanic.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
protectorát s. n., pl. protectoráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROTECTORÁT ~e n. 1) Formă de dependență colonială care permite statului protector să dirijeze politica externă și, în mare măsură, pe cea internă a statului protejat. 2) Stat sau teritoriu aflat în dependența unui stat protector. /<fr. protectorat
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink