PROTEINO- v. proteo-.
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROTEIN(O)- elem. proteo-.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROTEÍNĂ, proteine, s. f. Substanță organică alcătuită din carbon, hidrogen, oxigen, azot, sulf etc., care intră în componența protoplasmei celulelor animale și vegetale, îndeplinind în organism funcții variate fundamentale. – Din fr. protéine.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROTEÍNĂ ~e f. Substanță organică complexă care constituie unul din principalii componenți ai tuturor organismelor vii. /<fr. protéine
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROTEÍNĂ s.f. Substanță organică cu greutate moleculară foarte mare, indispensabilă în alimentație. [< fr. protéine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROTEÍNĂ s. f. substanță organică azotată, cu rol important în celula vie, alcătuită prin polimerizarea unui mare număr de aminoacizi. (< fr. protéine)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROTEINĂ CONJUGÁTĂ s. v. proteidă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
proteínă s. f., g.-d. art. proteínei; pl. proteíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink