PROTESTÁNT, -Ă, protestanți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al protestantismului; reformat. 2. Adj. Care ține de protestantism, privitor la protestantism. – Din fr. protestant.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROTESTÁNT, -Ă adj. Referitor la protestantism, la protestanți. // s.m. și f. Adept al protestantismului. [Cf. fr. protestant, germ. Protestant].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROTESTÁNT, -Ă adj., s. m. f. (adept) al protestantismului. (< fr. protestant)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROTESTÁNT adj. (BIS.) reformat, (înv.) protestanticesc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROTESTÁNT adj., s. v. contestatar, protestatar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
protestánt s. m., adj. m., pl. protestánți; f. sg. protestántă, pl. protestánte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROTESTÁNT1 ~tă (~ți, ~te) Care ține de protestantism; propriu protestantismului. Templu ~. /<fr. protestant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PROTESTÁNT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al protestantismului. /<fr. protestant
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink