PROTESTATÁR, -Ă, protestatari, -e, adj. Care indică sau conține un protest; de protest. ♦ (Adesea substantivat) Care protestează într-o împrejurare oarecare, care aderă la o acțiune de protest. – Din fr. protestataire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROTESTATÁR, -Ă adj. Care conține un protest; de protest. // s.m. și f. Cel care protestează, care prezintă un protest. [Cf. fr. protestataire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROTESTATÁR, -Ă adj., s. m. f. (cel) care protestează. (< fr. protestataire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROTESTATÁR adj., s. contestatar, (înv.) malcontent, protestant. (Un ~ social; mișcare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
protestatár adj. m., pl. protestatári; f. sg. protestatáră, pl. protestatáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROTESTATÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care conține un protest; de protest. Declarație ~ă. 3) și substantival Care participă la o acțiune de protest; aflat în protest. /<fr. protestataire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink