PROTOCLORURÁT, -Ă, protoclorurați, -te, adj. (Chim.) Care formează o protoclorură; în stare de protoclorură. – Din fr. protocloruré.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
protoclorurát adj. m., pl. protocloruráți; f. sg. protoclorurátă, pl. protocloruráte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink