PROTÓMĂ, protome, s. f. (Arheol.) Bust al unui om sau al unui animal care împodobea, în antichitate, un obiect de metal sau de ceramică. – Din fr. protomé, engl. protoma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROTÓMĂ s.f. Figurină în formă de cap de animal sau de om, formând un ornament al unui obiect metalic sau ceramic. [Cf. fr. protomé].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROTÓMĂ s. f. figurină în formă de bust de animal sau de om, ornament al unui obiect metalic sau ceramic. (< fr. protome, engl. protoma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
protómă s. f., pl. protóme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink