PROTONOTÁR, protonotari, s. m. Prelat de la curtea papală însărcinat cu înregistrarea și expedierea actelor pontificale. – Din lat. protonotarius, fr. protonotaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROTONOTÁR s.m. (Ist.) Prelat de pe lângă curia romano-catolică, însărcinat să primească actele consistoriilor și ale proceselor de beatificare. ♦ Prim-cancelar și secretar al curiei imperiale; arhicancelar. [Cf. it. protonotario, fr. protonotaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROTONOTÁR s. m. prelat de pe lângă curia romano-catolică, care primește actele consistoriilor și ale proceselor de beatificare. ◊ prim-cancelar și secretar al curiei imperiale; arhicancelar. (< it. protonotario, fr. protonotaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
protonotár s. m., pl. protonotári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROTONOTÁR ~i m. Prelat de la curtea papală, care înregistrează și expediază actele pontificale. /<lat. protonotarius, fr. protonotaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink