PROTOPÓP, protopopi, s. m. Preot care îndeplinește funcția de inspector al bisericilor și al preoților dintr-un teritoriu determinat; protoiereu, protoprezbiter. [Var.: (pop.) potropóp s. m.] – Din sl. protopopŭ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROTOPÓP s. (BIS.) protoiereu, (reg.) prota, (prin Transilv.) arhipresbiter, (înv.) protopresbiter.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
protopóp s. m., pl. protopópi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROTOPÓP ~i m. pop. Preot de rang superior în biserica ortodoxă; protoiereu. /<sl. protopopu
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink