PROTÚRĂ, proture, s. f. (La pl.) Ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene și ochi, cu rudimente de picioare și cu armătură bucală pentru supt și mestecat; (și la sg.) insectă din acest ordin. – Din fr. protoures.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
protúră s. f., pl. protúre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROTÚRE s. f. pl. ordin de insecte inferioare, fără aripi, antene și ochi, cu picioare pe primele trei segmente abdominale și cu armătură bucală pentru supt și mestecat. (< fr. protures)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink