Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PROVENÍ, provín, vb. IV. Intranz. A se trage, a lua naștere, a rezulta din ceva sau de undeva, a-și avea obârșia, originea, proveniența din... – Din fr. provenir.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROVENÍ vb. IV intr. A se trage, a rezulta din. [P.i. provín și (pop.) províu. / după fr. provenir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROVENÍ vb. intr. a se trage, a rezulta (din). (< fr. provenir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROVENÍ vb. 1. a purcede, (înv.) a proceda, (fig.) a izvorî. (~ dintr-un trecut îndepărtat.) 2. v. des-cinde. 3. a fi, a se trage. (De unde ~?) 4. a ieși, a se naște. (Ce ~ din pisică șoareci mănâncă.) 5. v. deriva. 6. v. decurge. 7. a deriva, a rezulta, (pop.) a se trage. (Multe consecințe ~ de aici.) 8. v. rezulta. 9. v. emana.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROVENÍ vb. v. înapoia, întoarce, reveni, veni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
provení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. provín, imperf. 3 sg. proveneá; conj. prez. 3 sg. și pl. provínă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A PROVENÍ provín intranz. 1) (despre persoane) A se trage dintr-un neam oarecare; a fi de o anumită origine; a-și avea obârșia; a coborî; a deriva. 2) (despre obiecte) A apărea ca urmare; a decurge. /<fr. provenir
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink