PROVIZÓRIU, -IE, provizorii, adj. (Adesea adverbial) Care durează sau este destinat să dureze un timp limitat, după care urmează să fie înlocuit; temporar, vremelnic, tranzitoriu. ♦ (Substantivat, n.; înv.) Provizorat. – Din lat. provisorius, fr. provisoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROVIZÓRIU, -IE adj. Temporar, vremelnic. ♦ Nedefinitiv. // adv. Deocamdată. [Pron. -riu, var. provizor, -ie adj. / cf. fr. provisoire, it. provvisorio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROVIZÓRIU, -IE I. adj. temporar, vremelnic. ◊ nedefinitiv. II. adv. deocamdată. (< lat. provisorius, fr. provisoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROVIZÓRIU adj., adv. 1. adj. v. temporar. 2. adj. v. temporar. 3. adv. v. temporar. 4. adj. v. interimar. 5. adj. momentan, temporar, trecător, vremelnic, (înv.) momental, momentos. (E doar o măsură ~.) 6. adv. v. deocamdată.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PROVIZÓRIU s. v. provizorat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
provizóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. provizórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. provizórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
provizóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. provizóriul
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROVIZÓRIU ~e (~i) și adverbial Care nu durează mult timp și urmează să fie înlocuit; vremelnic; temporar. /<lat. provisorius, fr. provisoire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink