PROZÁIC, -Ă, prozaici, -ce, adj. (Despre opere literare, stil etc.) Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; p. ext. banal, comun, plat. [Pr.: -za-ic] – Din fr. prosaïque, lat. prosaicus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROZÁIC, -Ă adj. 1. (Rar) Care ține de proză, specific prozei. 2. Lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; comun, vulgar; necioplit. [Pron. -za-ic. / cf. fr. prosaïque, it. prosaico, lat. prosaicus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROZÁIC, -Ă adj. 1. specific prozei; prozastic (2). 2. (fig.) lipsit de calități artistice, de valoare stilistică; comun, vulgar. (< fr. prosaïque, lat. prosaicus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PROZÁIC adj. 1. banal, comun, (fig.) plat, (livr. fig.) tern. (Stil ~.) 2. v. zilnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prozáic adj. m. (sil. -za-ic), pl. prozáici; f. sg. prozáică, pl. prozáice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROZÁIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de proză; propriu prozei. 2) (despre poezie) Care este lipsit de valoare artistică. 3) fig. Care este lipsit de particularități specifice; de rând; obișnuit. [Sil. -za-ic] /<fr. prosaïque, lat. prosaicus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink