PROZELÍT, -Ă, prozeliți, -te, s. m. și f. Persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc. – Din fr. prosélyte, lat. proselytus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROZELÍT, -Ă s.m. și f. Cel convertit de curând la o religie, la o doctrină etc.; adept nou și înflăcărat. [< fr. prosélyte, cf. lat. proselytus, gr. proselytos].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PROZELÍT, -Ă s. m. f. cel convertit de curând la o credință, la o ideologie, doctrină etc. (< fr. prosélyte, lat. proselytus, gr. proselytos)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prozelít s. m., pl. prozelíți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PROZELÍT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) rel. Persoană convertită de curând la o altă credință; neofit. 2) Adept nou și înflăcărat al unei doctrine sau concepții; neofit. /<fr. prosélyte, lat. proselytus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink