PROZODÉM, prozodeme, s. n. (Livr.) Element prozodic (1) cu rol distinctiv. – Din fr. prosodème.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PROZODÉM s. n. element prozodic cu rol distinctiv. (< fr. prosodème)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
prozodém s. n., pl. prozodéme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink