PROȚĂPEÁLĂ, proțăpeli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) proțăpi. – Proțăpi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
proțăpeálă s. f., g.-d. art. proțăpélii; pl. proțăpéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink