PRUDÉNȚĂ s. f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. – Din fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRUDÉNȚĂ s.f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, băgare de seamă. [Cf. fr. prudence, it. prudenza, lat. prudentia].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PRUDÉNȚĂ s. f. calitatea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. (< fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PRUDÉNȚĂ s. atenție, circumspecție, grijă, precauție, prevedere, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotință, veghere. (Să procedați cu multă ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Prudență ≠ imprudență
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
prudénță s. f., g.-d. art. prudénței
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRUDÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter prudent; precauție; circumspecție. 2) Comportament prudent; atitudine prudentă; precauție; circumspecție. [G.-D. prudenței] /<fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink