PRUJITÚRĂ, prujituri, s. f. (Reg.) Glumă; snoavă, anecdotă. – Pruji + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
prujitúră s. f., g.-d. art. prujitúrii; pl. prujitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink