PRUNDULÉȚ, prundulețe, s. n. Diminutiv al lui prund; prundișor, prunduiaș, prundurel, prunduț. – Prund + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRUNDULÉȚ s. v. prundișor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prunduléț s. n., pl. prunduléțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink