PRÚNĂ, prune, s. f. Fructul prunului, drupă de formă alungită, de culoare vânătă sau gălbuie, cu sâmbure mare. ◊ Expr. Parcă are prune în gură, se spune despre cineva care vorbește neclar, care pronunță cuvintele nedeslușit. – Lat. pruna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÚNĂ s. (BOT.) (reg.) poamă, (Mold. și Bucov.) perjă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prúnă s. f., g.-d. art. prúnei; pl. prúne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRÚNĂ ~e f. Fruct al prunului. [G.-D. prunei] /<lat. pruna
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink