PRÂNZIȘÓR, prânzișoare, s. n. (Înv. și pop.) 1. Prânzul (cel) mic; prânzuleț, prânzuț. 2. Loc de pe bolta cerească în care se află soarele la prânzișor (1). – Prânz + suf. -ișor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÂNZIȘÓR s. (înv. și reg.) prânzuleț, prânzuț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRÂNZIȘÓR s. v. micul dejun.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prânzișór s. n., pl. prânzișoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink