PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea interioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRÂSNÉL s. 1. v. titirez. 2. prisnar, sfârlează, titirez, (reg.) măciucă. (~ la fusul de tors.) 3. (TEHN.) crâng, (reg.) fanar, prâstelnic, (Olt.) vălug. (~ la roata morii.) 4. (TEHN.) (reg.) târcoală. (~ la cilindrul morii.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PRÂSNÉL s. v. coada-șoricelului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prâsnél s. n., pl. prâsnéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRÂSNÉL1 ~e n. 1) Jucărie mică în formă de con cu vârf ascuțit, care, fiind răsucită bine și lăsată să cadă pe o suprafață plană, își continuă mișcarea de rotație, păstrându-și astfel echilibrul; titirez; sfârlează. ◊ Iute ca ~ul sprinten. 2) Capătul conic din partea de jos a fusului de tors (care înlesnește rotirea acestuia); sfârlează; titirez. 3) Partea inferioară a fusului morii, fixată în una din pietre. /<sl. pristeni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PRÂSNÉL2 ~i m. Copil mic și sprinten. /<sl. pristeni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink