PRĂDÁLICĂ, prădalice, s. f. (În evul mediu, în Țara Românească) Bun funciar trecut în stăpânirea domniei la stingerea descendenței masculine a proprietarului. – Din sl. prădalica.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
prădálică s. f., g.-d. art. prădálicei; pl. prădálice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink