PRĂDĂCIÚNE, prădăciuni, s. f. (Pop.) Jefuire, prădare; hoție, furt. ♦ Înșelăciune care duce la ruinarea cuiva. – Prăda + suf. -ăciune. Cf. lat. praedatio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRĂDĂCIÚNE s. v. jaf.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prădăciúne s. f., g.-d. art. prădăciúnii; pl. prădăciúni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink