PRĂGÁR, prăgare, s. n. (Reg.) Fiecare dintre grinzile care se așază de-a curmezișul pe temelia unei case și prin care se delimitează încăperile. – Prag + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
prăgár, prăgáre, s.n. (reg.) 1. fiecare dintre grinzile care se așază de-a curmezișul pe temelia unei case și prin care se delimitează încăperile. 2. grindă care se pune deasupra ușorilor ușii, formând pragul de sus; prăguriță. 3. prag.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
prăgár s. n., pl. prăgáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink