PRĂGUȘÓR, prăgușoare, s. n. 1. Diminutiv al lui prag. 2. Mic suport pe care se așază tacâmurile la masă. – Prag + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRĂGUȘÓR s. prăguț, (rar) prăguș. (~ la ușă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prăgușór s. n., pl. prăgușoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRĂGUȘÓR ~oáre n. (diminutiv de la prag) Suport mic pe care se așază tacâmurile la masă. /prag + suf. ~ușor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink