PRĂJITÓR, -OÁRE, prăjitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează în fabrici la cuptoarele unde se prăjesc minereurile. 2. S. f. Încăpere, secție, instalație într-o fabrică, unde se execută operațiile de prăjire a minereurilor. ♦ Aparat folosit în gospodării pentru a prăji pâine sau boabe de cafea. – Prăji + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
prăjitór (muncitor) s. m., pl. prăjitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRĂJITÓR ~i m. Muncitor specializat în prăjirea minereurilor în cuptoare speciale. /a prăji + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
prăjitoáre (muncitoare) s. f., g.-d. art. prăjitoárei; pl. prăjitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink