PRĂPĂDÉNIE s. f. (Pop.) Stricăciune, pagubă, distrugere (foarte mare). ◊ Loc. adv. De prăpădenie sau de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic; îngrozitor. ◊ Expr. Prăpădenia pământului (sau lui Dumnezeu), se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor. ♦ Situație, împrejurare care poate pricinui (mari) stricăciuni, pagube, distrugeri. ♦ Cauză care distruge, nimicește. – Prăpădi + suf. -enie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRĂPĂDÉNIE s. v. calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prăpădénie s. f. (sil. -ni-e), art. prăpădénia (sil. -ni-a), g.-d. prăpădénii, art. prăpădéniei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PRĂPĂDÉNIE ~i f. v. PRĂPĂD. /a (se) prăpădi + suf. ~enie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink