PRĂPĂSTÉNIE, prăpăstenii, s. f. (Pop.) 1. Prăpăd, nenorocire, dezastru. 2. Ființă uriașă, înspăimântătoare. – Prăpastie + suf. -enie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
prăpăsténie s. f. (sil. -ni-e), art. prăpăsténia (sil. -ni-a), g.-d. art. prăpăsténiei; pl. prăpăsténii, art. prăpăsténiile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink