PRĂVĂLIOÁRĂ, prăvălioare, s. f. Diminutiv al lui prăvălie; prăvăliuță. [Pr.: -li-oa-] – Prăvălie + suf. -ioară.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PRĂVĂLIOÁRĂ s. prăvăliuță. (O ~ cu mărunțișuri.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
prăvălioáră s. f. (sil. -li-oa-), g.-d. art. prăvălioárei; pl. prăvălioáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink