PSIHASTENÍE, psihastenii, s. f. Formă de nevroză caracterizată prin obsesii și fobii, prin stări de nehotărâre și nesiguranță etc. – Din fr. psychasthénie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PSIHASTENÍE f. Stare patologică a psihicului care se manifestă prin nesiguranță, nehotărâre și fobii. /<fr. psychasthénie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PSIHASTENÍE s.f. Stare psihică morbidă, manifestată prin nehotărâre extremă, obsesii și fobii. [Gen. -iei. / < fr. psychasthénie, cf. gr. psyche – suflet, astheneia – slăbiciune].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PSIHASTENÍE s. f. formă de nevroză manifestată prin stări de nehotărâre extremă, obsesii și fobii. (< fr. psychasthénie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
psihasteníe s. f. (sil. mf. psih-) → astenie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink