PSIHOLINGVÍSTICĂ f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul influenței factorilor psihici asupra limbii, precum și al legităților generării și recepționării vorbirii. /<fr. psycholinguistique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PSIHOLINGVÍSTICĂ s.f. Disciplină care studiază mecanismul psihic al limbajului, cercetându-l pe acesta din urmă ca pe o formă de manifestare psihică; psihologia limbajului. [Cf. fr. psycholinguistique, engl. psycholinguistics].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PSIHOLINGVÍSTICĂ s. psihologia limbajului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
psiholingvístică s. f., g.-d, art. psiholingvísticii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă, psiholingvistici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Studiul psihologic al limbajului. 2. Adj. Care aparține psiholingvisticii (1), privitor la psiholingvistică. – Din fr. psycholinguistique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PSIHOLINGVÍSTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de psiholingvistică; propriu psiholingvisticii. /<fr. psycholinguistique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă adj. Referitor la psiholingvistică. [Cf. fr. psycholinguistique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PSIHOLINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la psiholingvistică. II. s. f. disciplină care studiază mecanismul psihic al limbajului; psihologia limbajului. (< fr. psycholinguistique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
psiholingvístic adj. ─> lingvistic
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink