PSIHOLÓG, -Ă, psihologi, -ge, s. m. și f. 1. Observator fin, dotat cu capacitatea de a sesiza și de a analiza viața sufletească a cuiva; cunoscător al sufletului omenesc. 2. Persoană specializată în studiul psihologiei. – Din fr. psychologue.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PSIHOLÓG, -Ă s.m. și f. 1. Observator fin al caracterului omenesc; cunoscător al firii omului. 2. Specialist în psihologie. [< fr. psychologue].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PSIHOLÓG, -Ă s. m. f. 1. observator fin, bun cunoscător al sufletului omenesc. 2. specialist în psihologie. (< fr. psychologue)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
psihológ s. m., pl. psihológi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PSIHOLÓG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. 1) Specialist în psihologie. 2) Persoană care cunoaște psihicul omenesc. /<fr. psychologue
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
psihológă s. f., g.-d. art. psihológei; pl. psihológe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink