PSIHOPATÍE, psihopatii, s. f. Boală psihică; spec. stare morbidă caracterizată prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. – Din fr. psychopathie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PSIHOPATÍE f. (nume generic) Stare patologică constând în apariția unor fenomene psihice discordante. /<fr. psychopathie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PSIHOPATÍE s.f. (Med.) Termen generic pentru bolile mintale; stare morbidă caracterizată prin reacții neadecvate la mediu, prin ciudățenii în comportare etc. [Gen. -iei. / < fr. psychopathie, cf. gr. psyche – suflet, pathos – boală].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PSIHOPATÍE s. f. 1. denumire generică pentru bolile psihice. 2. stare morbidă prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. (< fr. psychopathie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
psihopatíe s. f., art. psihopatía, g.-d. art. psihopatíei; pl. psihopatíi, art. psihopatíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink