PSIHOTÉHNIC, -Ă I. adj. referitor la psihotehnică. II. s. f. ramură a psihologiei care studiază problemele activității oamenilor, utilizând un ansamblu de metode ale psihometriei (teste, aparate etc.). (< fr. psychotechnique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PSIHOTÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de psihotehnică; propriu psihotehnicii. /<fr. psychotechnique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink