PSIHOTERAPÍE s. f. Metodă de tratare a bolnavilor prin influențarea psihicului lor, utilizându-se persuasiunea, hipnoza, sugestia etc. – Din fr. psychothérapie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PSIHOTERAPÍE f. Metodă de tratament medical prin influență programată (discuții, sugestii, hipnoze etc.) asupra psihicului pacientului. /<fr. psychothérapie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PSIHOTERAPÍE s.f. Tratament bazat pe influențarea psihicului (prin hipnoză, prin sugestie etc.). [Gen. -iei. / < fr. psychothérapie, cf. gr. psyche – suflet, therapeia – tratament].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PSIHOTERAPÍE s. f. terapie bazată pe influențarea psihicului; psihoterapeutică. (< fr. psychothérapie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PSIHOTERAPÍE s. (MED.) psihoterapeutică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
psihoterapíe s. f., art. psihoterapía, g.-d. psihoterapíi, art. psihoterapíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink