PSIHÓZĂ, psihoze, s. f. Boală mintală caracterizată prin tulburări ale comportamentului, gândirii sau afectivității bolnavului și de care acesta nu este conștient. ♦ Stare de spirit bolnăvicioasă, caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă, creată de cauze exterioare; obsesie, idee fixă. – Din fr. psychose.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PSIHÓZĂ s.f. Tulburare a activității psihice, stare de spirit bolnăvicioasă caracterizată printr-o surescitare obsedantă și contagioasă creată de cauze exterioare. [< fr. psychose].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PSIHÓZĂ s. f. 1. boală psihică manifestată prin grave tulburări ale comportamentului, gândirii și afectivității, de care bolnavul nu este conștient. 2. obsesie, idee fixă. (< fr. psychose)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PSIHÓZĂ s. v. idee fixă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
psihóză s. f., g.-d. art. psihózei; pl. psihóze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PSIHÓZĂ ~e f. 1) (nume generic) Stare patologică constând în tulburări profunde ale activității psihice. 2) Tulburare a sistemului nervos manifestată prin apariția involuntară în conștiință a unor idei sau temeri obsedante. /<fr. psychose
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink