PÚBER, -Ă, puberi, -e, adj., s. m. și f. (Om) ajuns la vârsta pubertății. – Din lat. puber, fr. pubère.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÚBER, -Ă adj., s.m. și f. (Individ) ajuns la pubertate. [< fr. pubère, cf. lat. puber].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PÚBER, -Ă adj., s. m. f. (individ) ajuns la pubertate. (< lat. puber, fr. pubère)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
púber/pubér adj. m., s. m., pl. púberi/pubéri; adj. f., s. f. púberă/pubéră, pl. púbere/pubére
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink
PÚBER adj. (livr.) nubil. (Persoană ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Puber ≠ impuber
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
púber adj. m., s. m., pl. púberi; f. sg. púberă, pl. púbere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÚBER ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care a ajuns la vârsta pubertății. /<lat. puber, fr. pubére
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink