pufár, pufáruri, s.n. (reg.) 1. nisip foarte fin. 2. zăpadă măruntă, prăfuită.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
PÚFĂR, pufere, s. n. Rondelă de cauciuc, material plastic etc., pe care se sprijină unele aparate pentru a preveni alunecarea lor. – Din germ. Puffer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
púfăr s. n., pl. púfere
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink