PUFULÉȚ, pufuleți, s. m. 1. Pufușor. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunzele ovale și florile albastre sau albe, care se cultivă ca plantă ornamentală (Ageratum houstonianum). 3. (La pl.) Produs alimentar preparat din mălai cu adaos de cașcaval, având aspectul unor tubulețe. – Puf2 + suf. -uleț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUFULÉȚ s. 1. pufușor. 2. (BOT.; Ageratum hous-tonianum; la pl.) (reg.) pufușori (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pufuléț (pene mici, peri fini) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pufuléț (obiect de toaletă, scaun) s. n., pl. pufuléțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PUFULÉȚ ~i m. (diminutiv de la puf) la pl. 1) Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu frunze ovale și cu flori de culoare albastră sau albe, cultivată în scop decorativ. 2) Produs alimentar în formă de tubușoare, preparat din mălai cu adaos de cașcaval. /puf + suf. ~uleț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PUFULÉȚI s. pl. v. pejmă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pufuléți (bot., alim.) s. m. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink