PUFUȘÓR, pufușori, s. m. Diminutiv al lui puf2; pufuleț. – Puf2 + suf. -ușor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUFUȘÓR s. v. pufuleț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUFUȘÓR s. v. papanaș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pufușór (bot.) s. m., pl. pufușóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pufușór (pene mici, peri fini) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
pufușór (obiect de toaletă, scaun) s. n., pl. pufușoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PUFUȘÓRI s. pl. v. pufuleți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink