Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: pufăi (1 -făi) (verb) , pufăi (1 -făiesc) (verb) , pufăi (interj.)   
PUFĂÍ, púfăi, vb. IV. Intranz. 1. A respira, a sufla greu și cu zgomot pe nări. 2. A fuma expulzând fumul cu mici întreruperi zgomotoase (provocate de dezlipirea bruscă a buzelor). ♦ (Despre lulea) A scoate fum. 3. (Despre locomotive) A evacua aburul aflat sub presiune cu întreruperi ritmice, zgomotoase. – Puf1 + suf. -ăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÚFĂI interj. (Adesea repetat) Cuvânt care imită pufăitul lulelei. – Onomatopee. Cf. puf1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUFĂÍ vb. 1. a pâcâi, (reg.) a pâșcâi. (~ din lulea.) 2. v. gâfâi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUFĂÍ vb. v. fuma.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pufăí vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. púfăi, 3 sg. púfăie, imperf. 3 sg. pufăiá
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A PUFĂÍ ~iésc intranz. 1) (despre ființe) A respira cu zgomot, suflând brusc și cu putere aerul pe nări; a pufni. 2) (despre fumători) A fuma expirând cu zgomot fumul. ~ din lulea. 3) (despre locomotive) A evacua brusc și cu intermitențe aburul aflat sub presiune, producând zgomot; a face „puf-puf”. /puf + suf. ~ui
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)