PUFĂITÚRĂ, pufăituri, s. f. Pufăit. [Pr.: -fă-i-] – Pufăi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUFĂITÚRĂ s. v. gâfâială.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pufăitúră s. f. (sil. -fă-i-), g.-d. art. pufăitúrii; pl. pufăitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink