PULPÁRE s.f. Procesul tehnologic de preparare a pulpelor de fructe. [< pulpă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PULPÁRE s. f. proces tehnologic de separare a părții cărnoase a fructelor de cele fibroase și dure, pentru a obține o pastă moale (pulpă). (după fr. pulpation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
pulpáre s. f., pl. pulpări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PULPÁR, pulpare, s. n. 1. Apărătoare de metal sau de piele purtată odinioară de războinici pe pulpe. 2. Carâmb de piele care protejează piciorul călărețului. – Pulpă + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PULPÁR ~e n. înv. Echipament din material sau din piele, îmbrăcat de oșteni pe pulpe, în scop protector. /pulpă + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PULPÁR, -Ă adj. Referitor la pulpa dentară, al pulpei dentare. [< fr. pulpaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PULPÁR, -Ă adj. referitor la pulpa dentară. (< fr. pulpaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PULPÁR s. (IST., MIL.) (înv.) pulpă. (~ pentru războinici.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pulpár s. n., pl. pulpáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink