PUNCTÁR, punctare, s. n. (Tehn.) Punctator. – Puncta + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUNCTÁR s. v. chernăr, punctator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
punctár s. n., pl. punctáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink