PUNCTUÁL, -Ă, punctuali, -e, adj. 1. (Despre oameni) Care este exact, care respectă întocmai termenul sau momentul fixat. ♦ (Adverbial) La timp, cu punctualitate. 2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. [Pr.: -tu-al] – Din fr. ponctuel (după punct).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUNCTUÁL, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Regulat, exact; care face la timp ceea ce trebuie să facă; precis. ♦ Făcut la momentul hotărât, determinat. 2. (Despre verbe) Care arată că acțiunea se petrece într-un singur moment. [Pron. -tu-al, var. puntual, -ă adj. / cf. fr. ponctuel, it. puntuale].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
PUNCTUÁL, -Ă adj. 1. (și adv.) care respectă întocmai termenul fixat; făcut la momentul hotărât; exact, precis. 2. (despre aspectul verbelor) care arată că acțiunea se referă la un singur moment al desfășurării. 3. (mat.) referitor la un punct. (< engl. punctual, după fr. poncuel)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PUNCTUÁL adj. exact, parolist. (Voi fi ~; un om ~-.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Punctual ≠ nepunctual
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
punctuál adj. m. (sil. punc-tu-al), pl. punctuáli; f. sg. punctuálă, pl. punctuále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PUNCTUÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care manifestă grijă și corectitudine în realizarea datoriilor și promisiunilor; cu responsabilitate și exactitate. 2) și adverbial Care are loc la momentul prestabilit; produs la timpul fixat. [Sil. -tu-al] /punct + suf. ~al
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink