Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
PUNGÍT, -Ă, pungiți, -te, adj. (Despre gură, buze) Strâns, țuguiat (ca o pungă). – V. pungi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUNGÍT s., adj. v. avar, calic, zgârcit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUNGÍ, pungesc, vb. IV. Tranz. 1. (În expr.) A-și pungi gura (sau buzele) = a-și strânge și a-și țuguia buzele. 2. (Înv.) A obține de la cineva bani prin mijloace incorecte. – Din pungă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A PUNGÍ ~ésc tranz. 1) înv. A lăsa cu punga goală (profitând de o anumită situație, furând etc.). 2) reg. A coase rău, încrețind țesătura ca o pungă. ◊ A-și ~ gura (sau buzele) a încreți buzele, dând forma unei pungi legate la gură. /Din pungă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
PUNGÍ vb. v. calici, fura, lăcomi, pungăși, scumpi, zgârci.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pungí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pungésc, imperf. 3 sg. pungeá; conj. prez. 3 sg. și pl. pungeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink