PUNGULÍȚĂ, pungulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui pungă; punguță. 2. Plantă erbacee de culoare verde-deschis, cu miros neplăcut, cu flori mici, albe, dispuse în inflorescență (Thlaspi arvense). – Pungă + suf. -uliță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUNGULÍȚĂ s. 1. v. punguță. 2. (BOT.; Thlaspi arvense) (reg.) țășculiță, punga-popii, tășcu-ța-ciobanului, buruiana-viermelui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
PUNGULÍȚĂ s. v. păstăioară, traista-cio-banului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pungulíță s. f., g.-d. art. pungulíței; pl. pungulíțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PUNGULÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la pungă) Plantă erbacee cu tulpina e****ă, având frunze înguste sagitale, flori mici, albe sau roz, rău mirositoare și fructe silicule. /pungă + suf. ~uliță
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink