PUNGĂLITÚRĂ, pungălituri, s. f. (Pop.) Faptul de a pungăli; (concr.) cusătură neîngrijită, neglijentă; pungăleală. – Pungăli + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PUNGĂLITÚRĂ s. v. pungăleală.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
pungălitúră s. f., g.-d. art. pungălitúrii; pl. pungălitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink