PÚNIC, -Ă, punici, -ce, adj. Care aparține Cartaginei sau locuitorilor ei, privitor la Cartagina sau la locuitorii ei; cartaginez. ◊ Război punic = nume dat fiecăruia dintre cele trei războaie purtate de Roma antică împotriva Cartaginei. – Din lat. punicus, fr. punique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
PÚNIC, -Ă adj. care aparține Cartaginei sau locuitorilor ei. ◊ (s. n.) dialect fenician vorbit la Cartagina. (< fr. punique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
PÚNIC adj. v. cartaginez.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
púnic adj. m., pl. púnici; f. sg. púnică, pl. púnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
PÚNIC ~că (~ci, ~ce) Care aparține Cartaginei sau populației ei; din Cartagina; cartaginez. Războaie ~ce. /<lat. punicus, fr. punique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
RĂZBOAIELE PUNICE, denumirea celor trei războaie purtate de Roma antică împotriva Cartaginei (264-241, 218-201 și 149-146 î. Hr.) pentru hegemonia în bazinul occidental al Mării Mediterane. R.P. s-au terminat cu înfrângerea Cartaginei și distrugerea total ăa acesteia de către romani. V. și Roma antică.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink